Sunt nebun pentru că scriu până în zori, câteodată,
Scriu pentru că-mi doream o altă viață, o altă soartă
Și fiecare cuvânt îl scriu din ce în ce mai greu,
Dar din cer îmi dă putere Dumnezeu.

Trăiesc printre muritori, nu printre flori
Și nu am o viață pictată în mii de culori,
Mi-aș fi dorit să fii aici, să te strâng în brațe,
Dar ai plecat după ce mi-ai dat atâtea speranțe.

Sunt nebun, mă gândesc la tine și după ce m-ai mințit,
Aș fi preferat să-mi înfigi în piept o lamă de cuțit,
Îți amintești ce-mi spuneai ? "Nu vreau să te pierd și pe tine!"
Pitico, nu eu, ci tu ai renunțat la mine!

Sunt diliu că scriu până noaptea târziu,
După ce mor o să rămân viu în sicriu,
Micuțo, după ce plec, să-mi aprinzi o lumânare,
Vino la mormântul meu, spune-mi ce te doare!

La nebunia mea nu există un tratament eficient,
Decât aceste cuvinte și poza ta, "mami", văzută recent,
Sărutul tău ce-mi este o amintire vie
Și dragostea pe care ți-o port doar ție...