i.
către nord-nordvest o femeie cu tălpile goale și mijlocul subțire
își poartă capul ca un hopa mitică printre digurile ridicate
o femeie uriașă care înghite apa dulce
o țestoasă eșuată care ouă în văzul lumii
își suflecă rochia să treacă dincolo de mlaștini și grajduri părăsite
cineva îi spune de ce-ți strângi coapsele mai bine strânge-ți cămările inimii
ca pe-un bob de tămâioasă
plătește cu lapte de femeie plutarul bătrân și flămând
însă ea nu aude nimic

ii.
către miazăzi
în somnul fiecărei fecioare este o femeie cu salbe lungi din os și dinte
bărbatul niciodată nu poate stăpâni
femeia ascunsă în femeie
fiindcă mereu cresc sânii altor fetițe care cred în revistele cu celebrități
și decorațiuni interioare