clătinându-se

ar fi trebuit să fim mai aproape
de perfecțiunea cercului
în mijlocul lui să aflăm
taina semnului rotund

ar fi trebuit să cutezăm a fi
pescăruși lipiți de catarg pe-o navă eșuată
apropiindu-se până când
spaimele din piept s-ar fi spart în larg

ar fi trebuit să fim pietre
în continuă mișcare
șlefuindu-se până la țipăt
până la tăcere/ până la uitarea
de sine în sine

cu scrâșnetul în dinți
am fi trecut prin arbori și alte trupuri
coloane rezemându-se/ îndreptându-se
până am fi ajuns la noi

ar fi trebuit să ne acceptăm
fiarele adulmecându-și focul
și poate n-am mai fi simțit
gustul libertății îngrădit

ar fi trebuit să ne asumăm
cumva acest zadar care merge alături