aștept capătul tuturor gândurilor
al tuturor vorbelor dialogurilor

o liniște înaltă
în care oamenii, dac-ar arunca cu pietre
s-ar rostogoli zile întregi în gol
căutând un sfârșit

în liniștea asta să scobesc ca-n carne
să las apa să curgă
zei să mi se zbată deasupra ochilor

să-mi pun capul foarte aproape de buza apei
și să nu mai aud nimic

abia atunci nisipul se așază pe burta pământului
și bătrânul se scoală din pat și umblă