uneori tata aducea acasă un pepene mare
îl punea în ciutura fântânii
și-l lăsa câteva ore în apa întunecată și rece
nouă ni se părea că se umple și mai mult de mister și dulceață
îl tăia apoi în zece felii egale
atâția eram noi în casă
tata întotdeauna ne dădea nouă și felia lui
el privea tihnit și mulțumit
așa cum își privește un leu puii flămânzi
mușcând stângaci din antilopa abia vânată
apoi ne ștergeam cu mânecile la gură
ne ridicam și plecam fiecare cu grijile lui de copil
credincioase umbrele ne urmau ca niște câini dresați
niciodată nu le ignoram
și niciodată nu încercam să trecem peste ele
și ne-am făcut mari și umbrele au crescut odată cu noi
mai întâi a dispărut umbra tatei
apoi cea a mamei
și mai apoi a celui mai mare dintre frați
cred că în rai n-o să mai avem umbre
pentru că noi vom emana lumină în toate părțile
poate vom avea așa doar niște umbre luminoase
care se vor pierde în marea lumină a lui dumnezeu
dar până atunci cei rămași
tot mai facem frumoasă și răcoroasă umbră pământului