Nici dulce nu-i, nici prea amară
Cafeaua,(-ar merge și-un pișcot).
Mă doare viața asta-n cot
De dimineață până-n seară.

Să stau n-aș vrea, să plec nu pot!
(Și-n calendar e primăvară).
Nici dulce nu-i, nici prea amară
Ti-o dăruiesc cu zaț cu tot.

Iubirea mea, ce plictiseală!
Nici întristări și nici suspine
Nici zâmbete-amăgiri, încât

Ca o durere-n amigdală
Îmi ține gândul de urât
Să nu mă plictisesc de... mine.