dacă lumea ar fi o bibliotecă
ceasurile norocoase ar putea sări
uneori din pagini

ochii tăi ar putea avea din nou
blândețea cailor ce pasc
lăsarea serii

iar eu aș putea jura pe bucurie
că templele din noi
vor dura mai mult decât timpul

dar peretele la care mă rog
are tristețea lui

locul tău rămâne gol
stă nemișcat
cu îndoiala înflorită
în colțul buzelor