Fărâme de deșert
Se’mbulzesc ca niște salbe,
La gâtul amuțit de strigăt
Și de neâmbrațișare.

Poeți ce nu- și citesc nicicând
Unul altuia suspinele…
Foste culcușuri ale inimii
Acum răvășite , strângând în inele tăioase nerespirarile…

Vorbitori de Dumnezeu
Cu pledoarii desăvârșite
Despre cum nu mai e rost
De cuprins, cu mâini calde, dăruitoare…

Lacrimi poticnite –n obraji rumenii de copii
Ce nu înțeleg rodul curgerii lor și …râd
Când, de nemaisuire…de nemairostire
Alerg să mă sting … într-o imbrățișare.