Cum cele mai multe fuseseră măsurate,
m-a ispitit și lumina, –
la numărul ei lămurit să ajung.
Dovezile-i adunate când le socoteam,
o muzică albă suna între cifrele-atinse,
până, lățindu-se între ele și mine,
în pântecul lor m-a adaos.

Ce vești să vă dau despre Număr,
absorbită cu totul în cursa lactee?!
Priviți-o
cum cercuri neputincioase pe marginea mea face lacrima,
– planetă impură!
În strălucirea de-aici însă toate se-aseamănă;
ca o ninsoare imensă ce nu are miez.
Fulgii aceștia de foc –
poate straiele mele,
poate cuvintele, –
la fel cu ceilalți!
– Și care e numărul lor?
Care-i numărul?!


(din volumul „Fără chip” - 1980)