o lună aproape rotundă
pe un cer aproape de sus

nici nu mai știu de ce plângeai
poate trecutul
învolburat și greu ca un mormânt
poate viitorul
așteptat și neașteptat
ca o renaștere

roșeața lunii imposibil de șters cu privirea
doar gândul aduce ploile albe
înnobilează-te cer
cu strania lună de moarte