rupeți-mi
ce n-am învățat să vorbesc
cuvintele care nu le-am spus
se lungesc soldați în spatele meu
și mor de ciuma uitării

puneți în lanțuri mâinile-mi căzute
și trageți să treacă prin toate
cetățile
deschideți-mi vulturul din ochi
și așezați-l libelulă în iarba de sub altă geană
scoateți-mi piciorul de lemn din piciorul de carne
și înclinați pământul
să mă dau deoparte
să merg când mersu-mi nu poate să meargă

și ea
noapte de benzină
cu un chibrit ce-și zbate pleoapa