Ascult plictisul
zgârâie cu ghearele
fereastra
primind lumina
așa cum un cerșetor
primește daruri
de la un filantrop
plictisul
se înșurubează
în fasongul timpului
și împrăștie lumină moartă
ca un bec funerar

Ascult întrebarea
este plină de incertitudini
și interogații dubitative
își pune ipotezele
după paranteze
viciază concluzia
cu ipoteze absurde
o viață impregnată
cu întrebări
lasă în urmă
secreții fetide
cu care se mânjesc
răspunsurile
întrebarea scormone
prin ființele covârșite de “nu știu”
până dă de o întrebare și mai tenebroasă
la care răspunsul manifestă repulsie și alergie.

***

Ascult fericirea
mă bucur că îmi vorbește
cu glas calin, eufonic
stârnind apele tăcute și adânci
din mine
îmi spune
că ea nu e un concept abstract
inventat de filozofi
pentru a justifica
suferința în viața de toate zilele
că nu ține de ofranda
divinității
că se află
la îndemâna tuturor
îmbogățind concretul
cu ipostazele sale

Riscul este
ca prinzând fericirea
ca o pasăre
să nu-i tai aripile
considerând-o altceva

Fericirea
poate fi starea transfigurată
optimizând viața
și epurând-o de antitezele fericirii
o stare beatică
care-ți permite să te detașezi de tot ce este rău
pregătit pentru catharsis.