în traducerea lui Aurel Covaci:



Biet om, spre cer privești, când de pământ
Legat ești! Că exiști nu ți-e de-ajuns?
Vrei viață și dincolo de mormânt?
Te vrei unit cu cerul nepătruns,
Pe neștiut tărâm, visând pe-ascuns
Blestem ori fericire după moarte?
În urna asta caută-ți răspuns
Cât de cenușă ei nu s-o desparte,
Căci nu-nveți, cât din ea, din predice deșarte.