Acreditat de mica noastră clică
e asasinul ăsta insolent
cu aerul în aparență stângaci benevolent.
Tot ce îl strică
e că ucide neatent și nici nu pune
suflet, nu se prea implică,
nu suficient oricum.
Analizându-i pur balistic strâmbatura
e eficient și penetrează
straturi straturi,
ca un Mesía predicând rahaturi
îți chinuie osmotic semnătura
si mori încet
Amnezic
Amnezic
și absent.
Rupe lasciv
deconectează
timpul de prezent, oglinda de destin,
pulsul de salt, soarta de rost,
târziul de tardiv,
un procedeu letal deosebit
și foarte atractiv.

În grupul nostru de sinucigași am stabilit
de la-nceput
că asasinul nostru trebuie
sa fie
un caracter citit și educat, indescifrabil
cum e blazonul de pe scutul funerar
pe care-l împărțim cu bucurie
când ne întoarcem zilnic, tragic,
fericiți, zâmbind afabil și binar
pe năsălie.
Așadar
se pare că avem perfectul candidat
pentru asasinatul consensual în care ucigașul
va fi continuu imitat in timp ce stă regal
pe soclu și se miră
privind deconcertanta noastră evadare
din banal.
În umbra marelui piedestal o amorțire,
mai multe lumi nefecundate se înșiră
subliminal
iar din curajul inițial de răzvrătire
boboci uscați emană fenobarbital
și nu respiră.