Ce este scris nu prea rămâne
că lumea noastră are limbrici,
visul se transformă în ruine,
avem temeri mari, avem frici.

Dacă te lovești de glorie
nimeni nu îți mai ajunge la nas,
în substrat doar o porcărie,
până la eșec numai un pas.

Iar Eurovisionul cu tam-tam,
aceleași can- can-uri de ceva ani.
Se bat și își dau un vot de blam,
dueluri cu barfă și cu dușmani.

Minți obosite pe Facebook și Twitter
se dau mari și se aplaudă în zadar,
rămâi unoei perplex, stingher,
individul nu își cunoaște al său hotar.

Frecție la un picior de lemn,
să iasă așchii pentru orbi,
în viață există doar un semn,
păsări de curte sau corbi.