mi-am închis cuvintele cu niște
lei într-o cușcă
coama lor atinge norii iar zdrențe de silabe li se scurg din gură
sângele roșu se zvârcolește pe podele umplând crăpăturile dintre gratii
carcasa cuvintelor zace neagră
între leșuri de lei albinoși
îmi văd morțile desculțe cum se desprind din mine cu mirosul lor de salcâm înflorit
le stropesc cu apă rece le descânt de lună plină și le rostogolesc spre cer

demonii cuvintelor și-au scuturat portocalii în livadă
nici moartea nu mai este rotundă
doar o cușcă spartă cu lei flămânzi
un om trist ca un arlechin și
mirosul de viață alb