Spune-mi că greșesc
Dar văd cum mă privești,
În ochii tăi citesc
O mie de povești.

Ochi calzi și sinceri,
Îmi cer o clipă să mai stau
Și mii de rugăminți
Izvor al fricii val lăsau.

Îmi spui că pleci
Dar neclintit ca stânca stai.
În suflet îmi lași urme reci,
Din umbră însă mă vegheai.

Și simt și văd și știu că tu
Oricât ai încerca să negi,
Să te abții, să fugi, spui nu,
Vrei timp cu mine să petreci.

Focul mocnește,
Dar e-atât de viu
Încerc să-l opresc
Dar e prea târziu...

În mine mereu e-o luptă nebună
Cu inima, gândul,
Între rațiune-
De dor e furtună.