în aceleași puțuri secate căuta neobosit
pamânturi tari
zicea el sunt ascunse
avea obiceiul ăsta de-și desfăcea
cu unghia
coaja de pe răni
bine unse gândurile lui sfredeleau
ca niște hematofagi
acuma rușinați de propria beție
acuma căpiați
în aceleași răni
căuta
iar durerea îi venea inel proptea semeț
și le spăla degetele gândurile în
ce știa deja își străduia străfundurile
să îi doneze nu știu ce perlă zicea el
care  zace la-ndemână
care tace
un fel de ultimă femeie
un fel de ultim preț
și câte și mai câte altele nu zicea plângea dar
obsesia îl apuca fuior de câlți îl deșira pe drum
și-l amuțea.

întotdeauna își încheia nasturii strict întotdeauna
făcea același număr de mișcări se închina
întotdeauna spre aceleași zări se minuna
fix cu aceleași mirări se plimba de-a lungul zidului
aceleași închisori
căuta
punga cu cântări îngerești premii să se desfacă
aștepta pentru așteptările lui prostești
ca într-o joacă își juca
destinul răsucea toate cheile
fără să poată spune că
era el
nu era,
durerea îl făcea și-l desfăcea
perechi de păsări cu o singură aripă
îi treceau întunecau prin minte le știa
pe nume
le călca pe urme în aceleași puțuri scotocea
căuta.