gândurile sunt pline de flori
orologiu picură cu petale
o fântână arteziană atinsă de roua soarelui
odată mângâiau umbra piciorului desenat în sandală
azi doar visele dezbracă din priviri forma corpului tău
pur și albastru ca sunetul de vioară

îmi place să te-ascult
în liniște
pianissimo
când treci sărutând câte-o coardă
așa numai să acoperi suspinul inimii
ce toarce sonată cu sonată
când pleci și când vii
de fiecare dată
înflorindu-mă cu eternitatea
cât te-am ascultat
***
pașii aleargă pe portativul gândului
adagio melancolic al primăverilor în doi
nu există gravitație în vis
știai
e doar senzația stranie că sunt la brațul tău
cel mai irezistibil imprevizibil cuplu al universului

degetele mele valsând pe pieptul tău
fac popas pe stepa inimii
pulsul accelerat mă face să deschid ochii
panorama aceasta e unică în lume
de aici pot vedea adevărul cu ochii tăi

îmi place să te citesc silabisindu-ți
fiecare coardă a trupului
câte dorințe ard aici
o să te descopăr
dă-mi timp când timpul se sfârșește
îți promit că vom trăi apocalipsa împreună

ioan grigoraÈ™ & liliana trif