Sunt un nebun, singur pe lume și nimeni nu mă înțelege
sunt ca la șah, un fel de rege
un om nebun, netemător

si-aș povesti câte în lună și în stele,
le spun și cât de mult îmi pasă
dar oare cine mă va crede ?
doar un nebun ce cade-n plasă.

intensitatea mi-e blestem
și nu răzbesc să o cuprind,
te șterg, te-alung din mintea mea
pe urm-ajung iar să te strig.

sunt un nebun ce te iubea,
și tare ar fi vrut să știi
chiar dacă nici nu ți-ar păsa
nici în adâncul inimii.

tu știi să-mi sfâșii inima doar
si să-mi vorbești dulce, suav.
zâmbești dar sufletu-i murdar
cuvinte aruncate-n vânt firav.