Lumea e plină de lucruri bizare,
am adormit cu gândurile rupte de memorie
și pe care le căutam
treceau pe lângă mine.

În avalanșa de vise fumega subconștientul,
dimineața, uitarea și-a făcut datoria,
ziua a început cu provocări
în care șansele se jucau între ele
ca și păsările.

Nu mi-am închipuit că un ochi atent
dintr-un colț al vulnerabilității
ar putea desprinde bucăți de cunoaștere
așezate pe o pagină albă
pe care să le citească oamenii
de pe patea opusă a înțelegerii
cu adevărul răstignit.

Mie-mi scapă variantele goale
cu scorburi la mijloc
unde păsările își cresc puii
feriți de dușmani.

Între timp mă obișnuiesc,
lumea în care învăț să trăiesc
mi se pare că scârțâie la încheieturi
și dacă devin dureroase
cineva schimbă ordinea lucrurilor
și se reia totul de la capăt.