Vânt turquoise în răsărit
o mierlă dichisită sfâșie aura bătrânului copac
îi diminuează griul interior și
odată cu el prind chiar eu alte gânduri
sânge nou vrednice oase

zburd prin lumină
simt cum exaltații Universului
mână spre mine viață...

tu încă strângi la piept
confuz pledul cu iz de șofran
cu ochii tulburi cauți tot mai adânc
însoțitoarea vieții
cea atât de necesară în surpările de sine