dorm și acum
cuvintele
ultimei tale îndoieli
în palmele mele
mi-au schimbat
și amprentele

îmi arunc spre cer
sufletul
gândurile amare
pe care le sădeai
între noi
să plouă
toată viața
trăită doar în sincope
dizolvând în liniște
aripile
ce-ncercai să le lipești
acelor vise
ce nu-mi aparțineau

sunt doar o iluzie
sau iar embrion
încă n-am re-nvățat
să văd
să mă mir
să cad
să mă doară