Ei erau dintre zeii tineri, necruțători și puri,
ca vîntul, ca focul, ca mireasma din cetini.

Iubitul meu, n-am să alung mîinile tale care îmi dorm pe trup,
fiindcă vreau să rămînă a noastră iubirea aceasta de-o clipă.
Altfel ar zbura, ar muri și ar învia
ca un fluture frumos, flămînd și fără de lege.
Iartă-mă că mi-ești prea drag, că în lumina dimineții te iubesc
fiindcă pari atît de alb. Tu ești grăunța mea de nenoroc și de nefericire.

Cu mîinile legate de pămînt prin juruință,
așa erau ei răstigniți întreaga viață:
el cu podul palmei acoperindu-i pîntecul,
ea cu degetele ei subțiri sub perna lui de căpătîi.
În locul unde cădea un zid li se rupeau băierile inimii.
În locul unde apărea alt zid ceva îi lovea în creștet.