explozia te aruncă departe în tine
doar un fir te mai ține prins de marginea lumii
un vis în care muști cu poftă dintr-un măr prea copt și zeama se scurge pe tot trupul
te atingi cu o plăcere electrică
o amintire caldă îți inundă pieptul
sângele incandescent caută o altă matcă împins de memoria apei
simțurile se umflă înghit totul în jur
vârtej din care țâșneste un țipăt orgasmic rotitor
și apoi o liniște de mormânt

prin fereastra salonului cerul își scutură merele