Mereu înșelați, mereu trădați, de cei,
Care ne făceau a crede că sunt zei,
Am abandonat apoteozele,
Am înțeles, că metamorfozele
Etice sunt doar deșarte iluzii,
Am obosit să descâlcim confuzii,
Cu care suntem tot timpul confruntați,
Dintotdeauna-m fost de zei ignorați,
De-aceea noi îi vom ignora pe ei,
Să-și simtă zădărnicia-existenței...
Și dacă noi vom vedea adevărul,
Dacă zeii ne vor înnora cerul
Și ne vor pedepsi cu veșnice ploi,
Vom găsi destulă iubire în noi,
Ne vom dovedi îndelung răbdători
Iar curcubeul ni-l vom găsi în flori…