Milă cer de la noaptea lungă.
Gândul căderii de la el alungă!
Te implor, preamărită noapte!
Să nu se risipească-n șoapte
De vânt năprasnic și tăios
Firea celui drăgăstos.
Nu lăsa frigul să pătrundă
În a noastră iubire plăpândă!
Căci n-aduc ocară astei iubiri.
Mor de o mie de ori pentru aste trăiri.
Martoră mi-e luna de pe cer
Că iubesc cu foc al meu înger.
Te implor, noapte sfântă!
Nu vreau s-aud corbul cum cântă
La ceasul căderii mele în abis.
Eu vreau s-aud cânt de paradis
Din scumpa-i voce de vioară.
Noapte, adu-mi dragostea de odinioară!