prin noapte ești de somn lichefiată
și curgi prin visul multelor izvoare
pășești pe ape, cristice covoare
te beau și rătăcirea asta-mi iartă...

că raiul e-ncuiat cu trei zăvoare
și dumnezeu prin lume-i iarăși, iată!
ci îngerimi haiduci se prind cu ceată
să prade ploi, căldura de ne doare.

în suferințele caniculare
ca fără-anestezii sub bisturiu
e, norii greu de-aduc coagulare.

e luna umbră-a soare purpuriu
și demoni vin spre ea, în adulare
a tot ce mă renaște să te scriu...