agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5142 .



Textul albastru (14)
poetry [ ]
De-aici, autorul preia controlul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Pasa ]

2017-08-20  | [This text should be read in romana]    | 



Mai e până la miezul cărții. Și-aș zice: insul nu contează,
ci adevărul strâns în versuri și că-n această ipostază
de mult e-ncremenită lumea, iar înțelesul ei îi scapă,
căci totul curge în adâncuri, atunci când se deschide-o trapă
spre adevăru-nchipuirii, sensibil, cum e o minune,
în care mulți își scaldă ochii, dar ce-au văzut nu pot a spune.

Despre-Albăstrui, povestea zice că s-a născut în zi de vară,
când razele-și ținteau săgeata spre pielea ta și o bronzară,
apoi, mângâietoare briză calmă durerile arsurii.
Nimic nu-ți da vreo îndoială. Nici chip s-asculți sentința urii
care-și vărsa otrava albă din minți pe veci debusolate,
lovind în alte minți, mai crude, dar nu și-n cele cumpătate.

Vezi, Albăstruiul nu e insul atât de încântat de sine
c-ar ști să vadă-n azi trecutul, iar viitorul, în rubine,
pe care le-ar freca în palmă, din roșii să devină-albastre,
apoi, să-ți spună că-n mod sigur au să urmeze noi dezastre:
la bursă, va cădea dolarul, iar leul falnic o să-nghețe,
nici n-o s-avem măcar prilejul să dăm vecinilor binețe.

Nu, Albăstruiul ăsta palid, născut în margine de filă,
nu are-auz așa de aprig, nici ochiul falnic de acvilă,
nu-i nici vreun înger, păzitorul acelui autor de seamă,
ce-a spus că „lumea este vis”, că-n visul nostru se destramă
atâtea lumi fără de seamăn, pe care nimeni nu apucă
să le cunoască în detaliu, când fierbe-n el un dor de ducă.

„Dar cine e?” - mulți or să-ntrebe. „Ce te-a făcut să-i dai lui girul,
când prea puțini în aste vremuri mai sunt atrași de vers? Sictirul
este ades răspunsul sigur la ce pe tine te frământă.
Nu, lumea nu-i așa cum pare; în adevăr, se înspăimântă
când trebuie să-și schimbe calea, obișnuită să se-nșele.
La ce s-ajute poezia? Toți fi-vom oale și ulcele.”

Mult mai ușor să țeși la intrigi, cu fir muiat în slovă falsă;
mai la-ndemână e minciuna, iar idealurile par să
coboare prea adânc în suflet, încât e pierdere de vreme
să mai visezi la altă lume, să faci din vise noi probleme.
Mai simplu: te-adâncești în spumă, să nu mai vezi nimic afară;
astfel, suporți și iarna cruntă, și toropeala din vreo vară.

Până la miez, mai este vreme să spun ce vrut-a Albăstruiul,
iar pân’ la capăt mult mai este, n-am cum să bat, de-aceea, cuiul
pe-acest perete cam himeric, scăldat în apele albastre,
ca să agăț harta minunii, croită de simțiri sihastre,
care-au lovit în piatră seacă, pân-a țâșnit, din ea, izvorul
la care ne oprim cu toții, când ne cuprinde setea, dorul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!