ce este pentru tine patria?
o îngrămădire de forme de relief
ce spânzură între o uitare și alta
ca o pâine rumenită-n țest? nu!

patria este limba în care m-am născut cu primul țipăt pe buze
este numele moșilor și strămoșilor care m-au învelit
și colindele cu care plecăm la drum
seară de seară ca să strângem ortul ce-l vom avea de plătit

patria este aerul cu moliciuni de piersică dată-n pârgă
este apă cu gust de Dunăre
Dumnezeiesc de viforoasă când se abat baladele
împletite-n cosițe, năvoade bune de strungărit inimile

patria este cerul plin de visuri strălucitoare
cu soarele dăltuit în aurul tipsiilor
cu luna ce-și deapănă-n fereastră poveștile
și unde bătrânii se înalță candelă sub ștergarele vremii

patria este locul în care nu te mai saturi de tinerețe
și o trăiești mușcând din viață ca dintr-un pepene zemos
e locul în care te simți împlinit
strângând la piept rădăcinile tuturor celor nenăscuți

patria voi fi și eu, nălucă rătăcind printre iertări
și multe vorbe de alint nerostite la timp
voi fi pământ așteptând rădăcini
ce or să muște-adânc din carnea mea