Nu ești pierdut și nici uitat de toți
Tu încă speri și cauți pe la porți
Tributul antic... aur de BizanÈ›
Orașul vieții mele, Piatra Neamț!

Zâmbești la toți și nimeni nu îți știe
Povestea vieții, așa cum a fost...
Păcat!...Istoria-ți - frumoasă poezie
Nu pare să mai aibă azi un rost.

Copiii tăi nu știu în fapt de seară,
Poveștile trecute de demult,
Prințesele ce așteptau ca să apară
Bravi cavaleri cu paloș și cu scut.

Ieri dacii te-au clădit din piatră
Și Petrodava te numiră ei.
Pe lângă apa Bistriței - o mică vatră
Pentru giganții din Ceahlău...bravi semizei.

Ai fost cândva Kamena și din piatră
Ai făurit nuclee de idei
Potecile doar către tine pașii-mi poartă
Magnetizant ești și-n mileniul trei.

Când Sigismund de Luxemburg semnase
Vechi documente-n Piatra lui Crăciun
-Efigii ale timpului rămase
Să te amintească-n acel timp nebun-
În luptă la Rovine câștigase
Chiar bravul Mircea...Mircea cel Bătrân!

Și peste un secol, Ștefan te făcuse
Curte Domnească, dăruindu-ți turn...
Turnul Clopotniță, care să îți vestească
Când vine timpul rău dar și cel bun.

Și multe ai văzut, o știu prea bine
Și sper din suflet că vei mai vedea
Doar eu - un călător spre zări senine
ÃŽn zbor, te voi privi...cetatea mea!