același drum
aceleași blocuri sugrumate de cabluri același zumzet de mașini aceleași fețe care îți seamănă
sau poate nu mergi
și picioarele n-au niciun rost
poate strada merge pentru tine
o spirală vie care te trage zi după zi
mereu înnorată
încât nu mai crezi nici în soare
un avion face o incizie în burta cerului
zeii cad grămadă
se rostogolesc printre oameni
dar tu mergi mai departe cu pieptul plin de sânge
câteodată treci printr-un vid de aer
simți că te sufoci
ți se strânge viața toată în gât
pentru o clipă te gândești că poate mersul tău nu e degeaba
iar tu (acest gol care respiră cu disperare) o să ajungi acasă
o să-ți dai drumul din lesă
o să te întinzi față în față cu cerul
și o să te privești în rana lui ca-n oglindă
tot mai aproape