am stat odată lîngă inima unui copil
și am ascultat cum îi cresc oasele
ca o chiciură peste chiciură,
în lumea ca o apă luminată de corali

noaptea trupul lui era un cîntec frumos
scris într-o cheie necunoscută

din răsuflarea lui prindeau viață și noroc
lucrușoarele mici și mari
copiii desenați școlărește, fluturii cu aripi de dantelă,
avioane și mașinuțe albastre, cireșe gemene
și andrelele bunicii

departe în cîmpul deschis, mai aproape de cer
copilul învăța cît de greu e cuvîntul
și literele cum stau să pice de pe buze
cât de darnic sîngerează zmeura chiar dacă are ghimpi
și cât de puțin se teme grîul să devină aur

am ascultat cum creștea,
dar el auzea mai bine decît mine