Lumea trebuie să rămână la locul ei! Muzică, vă rog! Inimă! Acordeon! Flacără, nu tremura! Femeie, nu visa! Astăzi este sărbătoare cu cruce roșie. Intru în scenă. Și ce dacă nu mai am picioare? Auzi-i cum mă cheamă! Și ce dacă părul meu nu mai crește de când ai plecat? Îmi flutur pieile de catifea în fața diavolului excitat. Ole! Aerul este fierbinte, în floare. Simțurile ațâțate de vinul de rodii prea coapte. Miroase a tămâie, a pământ și carne, transpirate, amestecate în dansul dintre viață și moarte. Sângele țipă. Ole! Sfârșitul învinge, se știe deja. Iubirea? Bărbații păgâni înfig trandafiri de plastic în sânii cu lapte și se închină la poza ta. Vena mea se rotește, iarba fiarelor șerpuitoare în jurul oaselor tale. Iar tu aplauzi tâmp și nu știi că-mi ești mormânt.