A început într-o dimineață cu zumzet de albine.
Face bine în cazul Hipoacuziei, mi-am spus;
Niște Egoectomii și nu doar că o să ne auzim unii pe alții,
dar o să ne și vedem.
Ne-am trezit deodată într-o placentă de miere de albine
ce părea să lege logica de poezie.
Primul borcan s-a vărsat pe capete, pe haine, pe mâini,
uniformizând oamenii cu o precizie fotografică.
Altul pe fața trecătorilor, ce se plimbau pe straduțele cu flori.
Mierea li se prelingea în colțul gurii.
Alt borcan s-a vărsat pe cupluri;
acum erau groaznic de lipicioși .
Monocromie cu ramă colorată.
Câteva lingurițe au căzut peste prietenii -
care iată, s-au caramelizat.
Niște lingurițe peste himerele și discuțiile utopice ale unora,
care rămase așa, abandonate -
s-au zaharisit pe fundul altui borcan.
Unii scriau un sms la semafor și au rămas acolo;
Bărbații încremeniți, neputincioși și femeile zvelte și despletite.
Toți păreau coborâți din tablourile lui Klimt.
Doar că nu erau nici misterioși, nici fermecători. Nici trupurile, nici stările.
Nu se lipeau nici în cel mai aromat mod unii de alții;
Nu aveau nici mai multă lumină, nu vorbeau nici limba îngerilor;
Nu aveau nici cuvinte de tei, de salcâm, nici de mentă, nici de floarea-soarelui.
Faguri ruine ce stăteau mărturie - acolo fusese o așezare. Cândva.
Statui de ceară într-un oraș galben și negru. Culori de alarmă.
Văzusem toate vulgaritățile nude și vulnerabilitățile țipătoare.

Înainte de a mușca din mine, la primul zumzet - am tras obloanele peste ochi.
Mă rugam să scap.
Aveam deja un stup de așteptări pe hol- pentru trântori. Era gol, credeam.
O singură albină. Nu știu cum, de unde. Nu știam de ea.
Am lăsat-o să-mi dea ac.
M-am trezit imediat. Desprinsă din lumea prerafaelită.

Spiritul meu își găsise aripile, cât și lumina.
Simbol al atingerii maturității spirituale, spune Jung.
Voi fi sărutată, spune tradiția românească.

În locul stupilor de pe hol - am pus o scară și un copăcel.
Tot Klimt.

Sms-ul de la semafor fusese expediat.Fără nuanțe strălucitoare.
Săruturile și prieteniile trecuseră dintr-o stare de agregare în alta.
Bărbații tot încremeniți și neputincioși, femeile tot zvelte și despletite.
Faguri ruine ce stăteau mărturie - acolo fusese o întâmplare. Cândva.
Statui de ceară într-un oraș. Sepia.
Vulgaritățile deveniseră țipătoare și vulnerabilitățile nude.