sunt seri în care scot cărămizile din pereți
mă insinuez sub tencuială te caut – umbră în haine retro
spășită stai rezemată de-o ușă
întunericul poartă pe degete câteva litere împletite
și-ți mângâie părul prin gulerul cu multe brațe

ating tălpile goale crăpate de vorbele mamei
îți spunea să te transformi în copac să aibă la ce să se-închine
dar tu felină sălbatică ai adâncit barba în alt umăr
ai schimbat cheile pe câteva vorbe cu mâinile moi
și astăzi sting pe-un colț de pian
țigara din foi proaste

scot din buzunarul drept un rest de scoarță
miroase a whisky cu portocală îl înghit până la ultimul cuvânt
apoi mă dau cu capul de tencuială și-mi chem printr-o crăpătură îngroparea de sub abajurul roz
iar tu (și-n umbră)
ieși din peretele gol și cânți la chitară
micul prinÈ›
ca nimicul din noi
……..
în seara aceasta camera s-a micșorat cu un metru cub de respirație
într-un colț… un pian o sticlă de bere și tom waits