Fum se ridică dintre coperți aruncate
La capătul timpului
Înfrângerea este cea mai ușoară cale de a trăi -
Cocktail de pupile mărite de idei cu viață dublă
În ispita unei reflectări pe cer a celor 9 vieți.
Tatuajul secundelor se stinge și privește peste umăr
Cu ochii minții
Stând cu brațele încrucișate
Ținându-se de mână
Și cu bătăi de inimi în inimă.
Întunericul cade prins în piesele de domino prin culoarul nisipului, între dune
Ultima realitate înainte de trezire este un spectru în ploaie
Unde unul este doi aninat într-un colț de ramă
Negrul alunecă din tablou în căutarea norocului
Pe o piele pictată
Spre niciodată.
Macii văzuți la microscop sunt lumi în miniatură
Iar sunetul vocii lor rămâne suspendat în timp cu ambele mâini
Îndreptându-se spre jocurile nopții
Puritatea din paharul cu apă se vede ca o pradă în lumina soarelui
Fără a fi privit în urmă și fără a fi găsit ceva de care să se ferească -
Iar de aici încep legendele.