Ofensiva obsesiei de fantomă
mi-a antrenat neliniștea minutului
care a ieșit să pască întâmplări
prin miriștea cotidianului.
Am abandonat locomotiva
în gara insolenței dărăpănată,
vagoanele au plecat fără frâne
spre valea cu arhetipuri
și am rămas pe banca peronului
în așteptarea altui minut.
Mi-era foame de existență
și sete de inspirație, dar am adormit
până a șuierat de disperare
trenul rămas fără vise,
întârziate de veac la intersecții.
Atunci a apărut mirarea ta,
m-a privit zâmbitoare
și m-a invitat să înotăm într-o cafea
plină de promisiuni nocturne.
Minutele nu au mai contat
înecate în zațul cu semne.
Ghicește-mi despre tine!