Dragostea asta nebună
are numa' opșpe ani,
a fost poate cu ranchiună
blestemată de jidani.

N-are-un ceas anume-n ziuă
când răbdarea îmi măsoară,
ci mă strânge ca în piuă
dis de zori și până-n seară.

N-are sens, n-are cuvinte,
s-antâmplat acum un veac.
Pare cât un bob de linte,
dar mă prinde ca un ceac!

Te-am visat în haină albă
și cu păru-ți de jidan
bălsămat în flori de nalbă
și în apă din Iordan.

Opșpe ani te-am așteptat
neînvinsă, cu ranchiună,
mătrăgună de bărbat,
tu ai fost a mea minciună!