Peste-acoperișuri azurul și nori
Ce trec, și în fața ferestrei
Un pom plin de roua din zori,

Și-o pasăre ce beată se-avântă spre cer,
O pierdută mireasmă de flori –
Și simte o inimă: Asta e lumea, mister!

Și liniștea crește, amiaza încinsă e-n toi!
O, Doamne, bogată e lumea!
Visez și visez și viața îmi fuge apoi,

Viața acolo afară – undeva
Printr-o mare de singurătate, departe!
O inimă simte și tot nu se bucură ea!



Traducere Mihail NemeÈ™