Spălătoreasă aspră, te ador.
Povara bolții, de-aur, stă pe val.
Pierind, un peștișor sclipește; pal
Un chip înoată prin arini ușor.


Lin cântă clopote-n grădini, prelung.
O păsăruică scoate tril nebun.
Se umflă boabe în extaz străbun,
Cu sârg albine-adună îndelung.

Spre lucrător, iubire, vino blând!
O rază mângâie coliba lui.
Prin seară codrul curge amărui,
Senini pocnesc plini muguri, când și când.



Traducere Mihail NemeÈ™