Lui Vasile Alecsandri


De moarte nu mă tem,
Mă tem de suferința mamei
De o vedea că nu-s.
De moarte nu mă tem,
Dar cine, cine, dulceo,
Iubi-te-va mai mult?
De moarte nu mă tem,
Dar cum să-mbrace sufletu-mi
Celalt, al bolții trup?
Căci sus e nesfârșit adâncul,
Iar sufletu-mi e doară
Cât ochiul tău cel umed.
De moarte nu mă tem,
Mă tem să nu apese trupu-mi
Suflarea ce izvor.
De moarte nu mă tem,
Dar cântă pasărea pe ram
Şi lunca nu mă știe.