Visai că pe trotuar venea o milaneză blondă
Tușind când vânt zglobiu o căuta sub poală.
Sonor strănut, spre blânzii ochi de Giocondă
Lansat-am ca un zvon că sunt băgat în boală.

Pe goala stradă cu o atmosferă ca în cimitir
Doar noi ne apropiam de-o bancă scorojită
Pe care, folosind magnetica privire de satir
Convins-am dama să se așeze într-o clipită.

Din cerul cenușiu amurgul se zorea să cadă
Iar eu un sumbru cetățean cu palidă figură
Țigara Kent neaprinsă lăsat-am să se vadă
Și zâmbet care cere focul pentru o aventură.

Primind bricheta dată cu-o tuse convulsivă
De încercănata italiancă în rochie funebră
M-am așezat s-admir bust decoltat de divă
Chiar atingând șold ferm arzând de febră.

În doi același Kent am savurat și am grăit
Că dragostea-i mai tare ca boala, carantina
Apoi molipsitor sărut când stele s-au ivit
Făcu oftică morții cu marca made in China.