Acasă,-s numai între zi și vis,
când dorm copiii doborâți de joacă,
iar ăi bătrâni slomnesc, pe când mai joacă,-n
cămin, văpăi albastre, indecis.

Acasă-s numai între zi și vis,
când glas de clopot, într-amurg se pierde
și fete lâncezesc, pe ghizdul verde
și câte-unei fântâni – și-i de nezis

ce simt... iar dintre arbori, teii mi-s
mai dragi – iar verile ce,-n ei, ascunse
tăcut-au, retresaltă-n mii de frunze,
de veghe, iarăși, între zi și vis.




Traducere Șerban Foarță