mă copilăresc. scot din minte toate expresiile știute
spunându-le când mai rar și când mai iute.
ca un țâști-bâști zic: an-tan-tichi-tan
bogdan a fost căpi-tan
echete- bechete, sucutu-nau
și copii strigă bau.

mă joc de-a șotronul, tot săltând și tot spunând:
ai buctat, ai buctat, ieși din joc, altul la rând.
auleo, ce tărăboi
”dă-mi jucălia înapoi...”
te ziiiic, te ziiiic, gata ești spuuuus
vine tati și te ia pe sus.

din când în când, mai ales pe vreme ploioasă,
zic vremii haine ”cișculici casă”
oh, uite soarele a ieşit și mă-mbie afară
ah, ce repede gîndurile-mi zboară.
trag o linie de foc
și gata, nu mă mai joc.