pe drumuri de-ntrebare la capăt e-adevărul
dar pân' acolo multă minciună-n pas e-a țese
îar singurele raiuri în trai ni-s înțelese
utilizând sub frunză în lutul nostru mărul.
alunecând în tine, sub straiele de vise
îmi neg arborescența, copacului sunt ciot
că ieri eternitatea devan se-mbolnăvise
la hram de oameni care zadar din piepturi scot.
să-mi faci mireasă schele clădi pe Dumnezeu
în inima sub cuget robită a nu-L crede
zidirile de-o clipă se năruie mereu,
dă-mi veci să-nalț a plată de rugăciuni monede.
să am pe cale îngeri și de tăceri știință
când pasărea va zice un imn de neființă