scrii
cum ai alerga printr-o pădure
fugărit din prea aproape
de un lup
umbra ta

în minte
ai sechestrat o femeie
ai legat-o sau ai hipnotizat-o
(totuna)
să stea într-o poziție anume
pretinzându-te pictorul care
să-i surprindă cele mai tainice nuanțe
curbele știute numai de buzele
amanților
de fapt
amanții te interesează, nu femeia
îi urmărești, orgolios sherlock holmes cel puțin

după fiecare copac se ascunde un pericol
o femeie legată și un regiment de amanți duelându-se interminabil
care să-o dezlege întâiul

un fel de muma pădurii pe care n-o bănui
fecioară până ce
te împiedici de lipsa unui cuvânt sau o literă ce s-a defectat
și se cere reparată la un service

te oprești din fuga scrisului
cu tâmplele zvâcnind între palme uscate și reci
iar degetele se alungesc
ies din cadru, rup rama
cresc până ce devin copacii
femeia

(muma din vreme ce e mumă nu poate fi și fecioară
logica prozatorului disperat de credibil)

sub pădurea de litere nesupuse
zac frunzele cuvinte galbene tainele
amanții îngropați fără semne de punctuație

un lup se multiplică prin înmugurire și acum
vin spre tine puzderii
din toate direcțiile
tâmplele tale se umflă și nasc tot lupi
tălpile tale calcă spinări zbârlite de lupi

nu mai scrii de un veac și fuga
rămâne aceeași

de fapt
nu ai scris nimic, niciodată
în mijlocul odăii un păianjen tușește și cade
înecat în fum albăstrui și dens, aproape solid

o femeie tot dă să deschidă ușa pe dinafară
cu o cheie ruginită iar gaura
e plină ochi
de un ochi
de asta nici nu reușește
ochiul tău dur, de scriitor neînceput
rămâne intransigent pe dinăuntru
ca o carapace uriașă adusă
din Galapagos

deget și tâmplă se întrepătrund
până ce te izbește
ciocnindu-se puternic de tine
ego-ul de scriitor întors la matcă

pe foaie
adoarme cuminte
o fecioară

tabloul ăsta se scurge lent, lent
precum sticla geamurilor până ce

vine muma pădurii cu un lup ținut de ceafă
și-l vâră pe gaura cheii
drept cheie

ultimul copac sparge cu tupeu geamul
crește ramul lui subțire și lung până la masa ta
se preface cu umbra că te mângâie
și-ți smulge coala:

…asta-i a mea… și pleacă

dintr-odată odaia se umple de femei și amanți
iar funiile degetelor tale cad
scrum

și cineva
poate un orb
pictează adânc
oase