născuți dintr-o frunză
și aceea vibrând prin aer
odată cu săgeata unei ființe, ajunsă
crescută stingher
din tendoanele încheieturii celei subțiri
ori capul unui cerb
ne-am întors mai lungi de pe obrazul tău
Doamne


***

din același timp
încolțit, iau mersul și lucrurile
care contează
ca și cum aș fi fost
plecat
în fiecare dimineață
să-mi umplu un pahar întreg
din zâmbetul blând
al unui popor nepriceput să lupte
când vremea a crescut în noi
și ne urmează peste tot

***

să facem rost de parafină
pentru cei care ostenesc din greu, cioplind
în umbra rotundă a lunii
jilț din piatră
celor puțini
care nu ne mai cunosc
îmbrăcați în mantii
din piele de maimuță