atunci tot era toamnă
cădea apusul şi razele lui se scurgeau pe pereţi
ca mierea de mai
pe ici, pe colo apăreau iepuraşi de lumină
ce chicoteau lipicioşi şi poznaşi
iar tu, prins în jocul lor
ca un vânător iscusit
îi prindeai cu buzele
pe pleoapele mele pe palmele mele pe alunițele mele
eu nu înţelegeam cine se topea mai repede
pereții de miere iepuraşii sau
eu

îți scriam cuvinte în palma stângă
cu ochii închiși
și ți le trimiteam cu poșta prin vene, destinatar: inima
cuvintele mele - bărci cu misiune specială
trimiteau semnal când ajungeau la destinație
bum bum bum bum
din inima ta
iar tu șopteai și șopteai
ești cea mai fericită sub soare
cu iepurașii tăi cuvintele bărci și
mierea de pe pereți


atunci tot era toamnă, dar nu ca azi
când norii cu blana groasă însurită de griji
aruncă peste cărările făcute de oameni
ghimpi de apă rece
înțeleg acum că de la uşa ta până la prăpastie
nu e departe;
în toamna de atunci mă sărutai
ca să nu te uit...

(dar se poate întâmpla și altfel - vei deschide ușa
iar în palma ta să mai stea ghemuit
​un iepuraș de lumină)