când îmi îngheață picioarele
înțeleg ce ușor
se poate muri
în lumea aceasta
ca un spital
cu ferestrele
veșnic deschise
în care curentul
ridică pe sus
infirmierele machiate
până la sânge
și medicii
cu voci de oțel
teleportându-i
într-o dimensiune
unde nu există durere
nici întristare
nici terapii intensive
nici formol
numai paturi aliniate
ca niște capcane
înspăimântător
de aseptice
așteptându-și
răbdătoare
prăzile moi